Despre timp

"Caci exista oare descoperire mai inspaimantatoare decat aceea ca ne aflam in momentul de fata? Putem supravietui loviturii, numai pentru ca trecutul ne apara dintr-o parte
si viitorul din cealalta."

[Virginia Woolf , Orlando.]

Mai presus de DA si NU

Mirela Ganea - Mai presus de Da si Nu

Nicole

Este atat de usor sa stai retras , singur, in cochilia ta , sa fii inversunat impotriva tuturor, dar atat de greu sa lupti cu tine insuti, sa iei totul in maini si sa incerci sa zambesti si...mai ales...sa-i faci pe altii sa zambeasca. TU , ai ales viata, prietenii si zambetul ! Esti un exemplu pentru oricare dintre noi. Admir dorinta ta de viata, puterea, taria cu care treci peste toate problemele vietii. Eu, sunt una dintre acele persoane careia i-ai adus de multe ori zambetul pe buze; mi-ai sters cu ajutorul cuvintelor tale , lacrimile de pe obraz, pentru ca am simtit ca sunt spuse din suflet; mi-ai aratat drumul spre inocenta si frumos, sa ma bucur de fiecare clipa; m-ai ajutat sa pot crede din nou in oameni, sa inteleg cat de frumoasa si simpla este viata si mai ales cat de frumoasa si curata poate fi prietenia ...cu tine.

Chip de inger...

Cântec de leagăn, cântec de leagăn,
Cine te-a dus, cine te-a vrut?
Pânze pictate în tonuri de galben
Cum de-aţi plecat şi eu n-am ştiut?

Vino, chip dulce de înger din ceruri
În braţele calde, amor să îţi dau!
Păşeşte spre mine, renunţă la aripi,
Cu ochii albaştri mă roagă să stau!

Scântei de lumină şi tremur sălbatic,
Sărută amorul şi taci sărutând!

Cântec de leagăn, cântec de leagăn,
Cine te-a dus, cine te-a vrut?
Pânze pictate în tonuri de galben
Cum de-aţi plecat şi eu n-am ştiut?

Vino, chip dulce de înger din ceruri
În braţele calde, amor să îţi dau!
Păşeşte spre mine, renunţă la aripi,
Cu ochii albaştri mă roagă să stau!

Scântei de lumină şi tremur sălbatic,
Sărută amorul şi taci sărutând!

Ingerul cu aripile frante

Mă reinventez în fiecare secundă, îmi fac planurile pentru o viaţă...le las baltă. Îmi iau o idee suspendată cu conştiinţă curată, lovesc lucrurile să văd dacă respiră, mă uit cu un ochi spre vizor, acel vizor ce camera mi-l acceptă, unde dorm, unde respir. Nu sunt singură, stau lângă tablouri, chipurile din ele mă vor veghea. Conversez cu persoane ce rămân mirate la prima vorbă. Nu le înţeleg, dar ele vor să mă înţeleagă. Le accept şi eu ştiu că ele mă plac şi totuşi nu găsesc o lume unde să trăiesc. Mă creez din nimic...asta mi-ar rămâne...să mă reinventez.