Alb si negru...

Se desparte ziua de noapte cu acelaşi gest cu care dai la o parte părul de pe chipul femeii abia trezite dimineaţa...

Se face apoi o incizie adâncă bărbătească precisă în carnea de melc a zilei...

Noi înşine suntem făcuţi la modul simplist dintr-o parte moale şi una tare..., prea expuşi privirilor până alegem ce şi cât şi cum să arătăm...

La final se taie lumea felii şi se atârnă în cleşti la fereastră...

Si acum, vorbiţi-mi despre tăcere...!