Inger singuratec...

Trupul tău translucid în oglindă îşi deformează conturul, genele îţi sclipesc, sub lumina ce-o deşartă azurul în ochii tăi îngălbeniţi de căderea frunzelor şi de ploaie, treci stingheră prin aerul flămând din odaie, cu părul mangaindu-ţi genunchii obosiţi îţi zdrobesc temător între dinţi carnea voluptoasă, ispitind la desfrâu, umbre navighează pe tavanul pustiu, un smoc de lumină îţi adăsta pe sân şi, în rest, întuneric centrifug şi senin...