Te urasc pentru ca te iubesc...

*te urasc pentru ca m-ai facut sa plang si sa sufar cum nu am mai facut-o niciodata in viata mea,
*te urasc pentru ca nu ai fost sincer cu mine,
*te urasc pentru ca ai sarutat-o pe alta si ai luat-o in brate,
*te urasc pentru ca te-am bagat in viata mea,
*te urasc pentru ca nu pot sa te uit (e mai presus de vointa mea),
*te urasc pentru ca am aflat de la altii ce tu nu ai avut curaj sa-mi spui,
*te urasc pentru ca nu mi-ai zis ca o sa pleci,
*te urasc pt ca iti e indiferent ce mi se intampla si pt felul in care te porti cu mine,
*te urasc pentru tacerea ta,
*te urasc pentru toate lucrurile si locurile care imi aduc aminte de tine,
*te urasc pentru clipele frumoase petrecute impreuna cand ma faceai sa ma simt speciala,
*te urasc pentru ca nu stiu ce simti acum,
*te urasc pentru ca nu m-ai lasat sa te cunosc indeajuns,
*te urasc pt ca am crezut prea mult in tine, in iubirea ta si in ce-mi spuneai,
*te urasc pt ca nu ma iubesti (poate nici nu m-ai iubit vreodata),
*te urasc pt ca Te Iubesc mult de tot, nici nu stii cat...si mi-am dat seama prea tarziu de asta,
*te urasc pentru ca tu esti primul si ultimul la care ma gandesc dimineata si seara inainte sa ma trezesc si sa adorm,
*te urasc pentru fiecare sms pe care il scriu dar nu ti-l trimit pt ca ca m-am saturat sa fiu doar eu cea care vrea sa fim impreuna,
*te urasc pentru ca nu esti langa mine
*te urasc pentru ca nu esti aici sa ma saruti,
*te urasc pentru toate dezamagirile pe care le-am avut din cauza ta,
*te urasc pentru toate noptile albe in care m-am intrebat "De ce? De ce s-a terminat totul?"
*te urasc pt ca pleci si nu o sa te vad inainte,
*te urasc pentru ca ai reusit sa mergi mai departe,
*te urasc pt ca m-ai scos din viata ta...
*ma urasc ca te-am pierdut...

Sarutul...

Omul a fost, este si va fi, in sinea lui, o fiinta vulnerabila raportata la mediul inconjurator. Dintre toate speciile, cea umana este cea mai neajutorata in primele momente ale vietii. De fiecare data el, omul, are nevoie de cineva in jurul lui care sa-l ajute, sa-i acorde senzatia de protectie, cu toate ca aceasta nu este chiar reala, dar nu conteaza asta, ci lipsa sentimentului singuratatii. E mai mult decat un animal social, este o fiinta emotionala care percepe realitatea nu doar in termeni rationali, mecanici, stricti si obiectivi, ci emotivi, irationali si uneori imaginativi.
Ca sa-si ascunda sinele sensibil, omul s-a inarmat, a inventat, pardon!, i s-au revelat incantatiile magice si misterele, a inceput sa domine, sa stapaneasca, sa porneasca razboaie si sa faca bombe atomice. Insa, retras in propria-si carapace, mereu va fi dependent de atingere, si nu numai intr-un spatiu personal si intim, pentru ca, oricum, omul isi poarta mereu „culcusul” cu el, acolo unde activeaza. Important este sa stii cand si cat de mult sa te apropii de cel de langa tine.
Daca m-ar forta cineva sa aleg cea mai sugestiva, persuasiva si incarcata emotional modalitate de exprimare nonverbala i-as spune, asa, printre dinti, de atingere, avand in vedere faptul ca atingand sau atins fiind, din primele secunde ale vietii si pana in clipa cea de pe urma, atingerea este cu tine, mirosul si auzul mai putin. Ea iti da senzatia de realitate, concretete, stabilitate. Iti exprima apropierea, grija, interesul, in acest sens poate fi folosita pentru atingerea de scopuri, unele nu prea morale, putand pacali etc. Exista multe modalitati de atingere fizica (haptica), cu multiple motivatii in spatele lor, insa ramanand in registrul emotiv, vreau sa vorbim despre sarut.

Va dati seama, imi place sa cred, ca n-o sa vorbim despre modalitati si tehnici de a saruta, sunt suspicios de multe articole in acest sens pe diferite pagini de internet, ci ma refer la sarut ca la o stare transpusa si transmisa de la unul la celalalt printr-o modalitate de „dialog” nonverbal ( pentru ca n-am vazut sa te saruti pe tine insuti, lasand oglinda, iar un sarut in trei, nu cred ca e cazul) ce tine de atingere.
Zoologul Desmond Morris, in cartea sa „Maimuta goala”, sustinea inca din anii ’60 ai secolului trecut ca sarutul a evoluat din practica primatelor de a-si hrani puii mici cu mancare mestecata pe care le-o dadeau lipindu-si buzele de ale puilor. Poate uneori hrana nu exista, insa acest gest ii linistea pe micuti si le declansa raspunsul de linistire ulterior primirii hranei. Astfel, putem sesiza o prima functie a sarutului si anume aceea a linistirii, calmarii, aparand o stare de siguranta. In acest sens, sarutul are un tol terapeutic in diminuarea stresului si starilor de nervozitate.
Arta osculatiei (arta sarutului, din latinescul osculum=gura mica, sarut) declanseaza in organism o cascada de mesaje neurale si hormonale care transmit senzatii tactile, excitare sexuala, sentimente de intimitate, motivare si chiar euforie. Se vorbeste despre o arta pentru ca a saruta nu implica doar apropierea buzelor, ci tine cont de momentul apropierii celor doi, de poziţia corpurilor, de postura, de modul in care mainile se joaca pe corpul celuilalt, sau cum bratele sunt asezate, ori ochii daca sunt inchisi sau deschisi etc.

Vorbind de buze trebuie sa spunem ca au cel mai subtire strat epitelial scuamos din toata suprafata pielii. Din cei doisprezece nervi cranieni, cinci sunt activi cand sarutam, iar informatiile transmise de ei se aduna in cortexul somatosenzitiv, iar proiectia corespunzatoare buzelor din homunculul senzorial este la fel de mare ca a mainii. Va dati seama de bagajul enorm informational schimbat intre cei doi, doar asa, vorbind la un nivel somatic, sa nu mai spunem de cel psihologic, care, oricum, capata accent mult dupa sarutul propriu-zis, ma refer la impresii, stare psihica, atitudine etc.
Strict fiziologic, printre efectele provocate de sarut intalnim: cresterea pulsului, a tensiunii arteriale, dilatarea pupilelor, adancirea respiratiei, scaderea capacitatii rationale, a prudentei si a constiintei de sine.
Corpul nostru, dupa cum vedem, reactionaeaza foarte puternic la apropierea buzelor, atat de sensibile, insa acest fapt nu este deajuns pentru a vorbi de un sarut in genul unei comunicari nonverbale pozitive unde conteaza enorm starea interioara, emotionala, afectiva. Asta se poate vedea, si iar dau un exemplu negativ asa cum cred ca v-am obisnuit, atunci cand una dintre cele doua persoane nu este implicata atat de puternic emotional pe cat este cealalta persoana intr-o relatie, sarutul fiind facut dintr-o obligatie, fara pasiune si simtire, pentru ca ochii sunt deschisi, poti sa te gandesti la altceva in acel rastimp (deja efectele fiziologice nu se mai produc), cel neimplicat sta mai mult in expectativa sau nu-si foloseste bratele si mainile etc. Cu alte cuvinte, sarutul devine un act mecanic. Insa exista situatii, si asta tine de experienta si de o serie de tehnici, cand, chiar daca o persoana nu este implicata, ea se poate preface, poate pacali, si astfel sarutul poate deveni, pe langa modalitatea de exprimare a dragostei, o modalitate de provocare a indragostirii (dar asta cu alta ocazie, cand o sa vorbim despre pasiune)
Asa cum ati inteles deja, sarutul are avantaje si, ca orice atingere persuasiva, …dezavantaje. Insa, fiind oameni si vesnic indragostiti, mereu ne vom aduce aminte de primul sarut.

Saruta-ma!

...Saruta-mi obrajii calzi si umezi de lacrimile de iubire din dorinta de a te avea ...
...Saruta-mi pleoapele si ochii, ce neancetat cauta sa-ti intalneasca privirea ta calda si blanda...
...Saruta-mi pasiunea ce totdeauna pentru tine eu o am...
...Saruta ploaia ce ropoteste pe pervazul ferestrei atunci cand ma imbratisezi atat de tandru, cand ma simti lipita de trupul tau infierbantat ...
...Saruta dorinta-mi ce se naste pentru tot ceea ce insemni tu pentru mine ...
...Saruta-mi suspinul si implinirea atunci cand ma darui tie cu sufletul plin de dragoste, cu trupul meu arzand de atata dorinta ...
...Saruta-ma cand iti soptesc din sufletul meu cel mic cat de mult te iubesc si cat te doresc ...
...Saruta-ma atunci cand amandoi devenim doar o singura fiinta vibrand de pasiune, de placere si daruire ...
...Saruta-ma atunci cand contopirea trupurilor noastre tu o simti ...
...Saruta-ma in cele mai frumoase clipe ale vietii ... saruta-ma ... saruta-ma ... saruta-ma ... ...

Autumn leaves

The falling leaves drift by the window
The autumn leaves of red and gold
I see your lips, the summer kisses
The sun-burned hands I used to hold

Since you went away the days grow long
And soon Ill hear old winters song
But I miss you most of all my darling
When autumn leaves start to fall

Besame

Bésame la boca, con tu lagrima de risa,
bésame la luna y tapa el sol con el pulgar,
bésame el espacio entre mi cuerpo y tu silueta
y al mar mas profundo besaré con tu humedad.
Bésame el susurro que me hiciste en el oido,
besa el recorrido de mis manos a tu altar
con agua bendita de tu fuente bésame toda la frente,
que me bautiza y me bendice, esa manera de besar.
Besa mis campos y mis flores, con tus gotitas de colores,
besa la lluvia que resbalala ventana,
besa mi vida y mis cenizas, me diras que voy deprisa
bésame y deja con un grito, que lo logre.
Besa el torrente de ilusiones, bésametodas las pasiones
besa mi rio hasta su desembocadura,
besa mi vida y mis cenizas, me diras que voy deprisa
besa mis dias y mis noches,
mis diluvios y mi cielo a pleno sol.
Bésame los ojos, aun dormido en la mañana
bésame la piel con el caudal de tu estreches,
con agua bendita de tu fuente, bésame toda la frente
que me bautiza y me bendice esa manera de besar.
Besa mis campos y mis flores, con tus gotitas de colores,
besa la lluvia que resbala en la ventana,
besa mi vida y mis cenizas, me diras que voy deprisa
bésame y deja con un grito, que lo logre.
Besa en el torrente de ilusiones, bésametodas las pasiones
besa mi rio hasta su desembocadura,
besa mi vida y mis cenizas, me diras que voy deprisa
besa mis dias y mis noches,
mis diluvios y mi cielo a pleno sol.

Angel

Quisiera amarte hasta el amanecer,
besarte lentamente,
y perderme por tu piel.
Encontrarme con tus labios
en un beso sin final.
Todo por tu amor,
solo dame una señal.
Angel,
que das luz a mi vida,
eres el aire
que quiero respirar.
Angel,
que alivias mis heridas,
no te alejes,
que muero si no estás.
De noche me desvela sin piedad
al recorrer tu imagen
en mi triste soledad.
Fugitivo del dolor,
voy buscando una ilusión.
Dame una señal
para creer en este amor.
Angel,
que das luz a mi vida,
eres el aire
que quiero respirar.
Angel,
que alivias mis heridas,
no te alejes,
que muero si no estás.
Angel,
llévame en tus alas
a la cima
de este gran amor.
En tu alma,
vive mi esperanza;
en tus manos,
está mi corazón.
Tu,
mi angel,
ilumina nuestro amor.
Tu,
mi angel.....
Angel,
que das luz a mi vida,
eres el aire
que quiero respirar.
Angel,
que alivias mis heridas,
no te alejes
que muero si no estás.
Angel,
llévame en tus alas
a la cima
de este gran amor.
En tu alma,
vive mi esperanza;
en tus manos
está mi corazón.....
"Angel, que das luz a mi vida,
eres el aire que quiero respirar.
Angel, que alivias mis heridas,
no te alejes que muero si no estás.
Angel, llévame en tus alas
a la cima de este gran amor.
En tu alma, vive mi esperanza;
en tus manos está mi corazón......."

Vengo del mar

Tantas cosas perd
Muchos sueos olvid
Tanto me arrepenti
Por no aprender a querer
Dispuesta a partir
Sola me qued Y despus sin pensar
Se que me escape...
Luego en soledad muchos sitios camin
Era as la verdad tan vaca y tan cruel
Me anime a volar y vol, vol
Y ahora quiero encontrar todo aquello que so
Vengo del mar, vengo de lejos
Vengo para cambiar
Una pena de amor por un beso
Vengo a buscar el sol
Me trae el viento
Cambio desilusin por un sentimiento

Ho imparato...

Ho imparato... che nessuno è perfetto... Finché non ti innamori.
Ho imparato... che la vita è dura...Ma io di più!!!
Ho imparato.. .che le opportunità non vanno mai perse.
Quelle che lasci andare tu...le prende qualcun altro.
Ho imparato... che quando serbi rancore e amarezza la felicità va da
un'altra parte.
Ho imparato...Che bisognerebbe sempre usare parole buone...
Perché domani forse si dovranno rimangiare.
Ho imparato... che un sorriso è un modo economico
per migliorare il tuo aspetto.
Ho imparato...che non posso scegliere come mi sento...
Ma posso sempre farci qualcosa.
Ho imparato... che quando tuo figlio
appena nato tiene il tuo dito nel suo piccolo pugno...
ti ha agganciato per la vita.
Ho imparato... che tutti vogliono vivere in cima alla montagna....
Ma tutta la felicità e la crescita avvengono mentre la scali.
Ho imparato.... che bisogna godersi
il viaggio e non pensare solo alla meta.
Ho imparato...che è meglio dare consigli solo in due circostanze...
Quando sono richiesti e quando ne dipende la vita.
Ho imparato...che meno tempo spreco...più cose faccio.

Mi fa male...

Ti sei svegliata adesso ed hai sognato me
Mentre facevi sesso io ero sopra di te
Ti guardi intorno ma tu non mi vedi
Sono nellaria ma non ci credi gi passato un anno da poco
Ma non puoi negarlo, nel cuore hai un buco.
Tu non sei sola lo so tu non volevi per
Se pi nessuno con te
Cerchi qualcuno, chi c...
Si ormai son trasparente io ti abbraccio soltanto con la mente.
Ma vorrei baciarti dappertutto e non farlo sapessi com brutto
Mi fa male vederti cos triste mi fa male saperti
Senza me mi fa male nessuno che ti assiste
Mi fa male non stringermi a te.
E il campanello suona tu corri ad aprire, perch?
Com crudele la scena lui che ti stringe a s.
La sua mano scorre sul tuo fianco ti muovi, ti strusci contro lui
Lui nel tuo letto adesso sembra stanco
Io con te non lo ero mai.
Mi fa male vederti innamorata... mi fa male di uno
Che cos mi fa male vederti un po sprecata
Mi fa male che tu gli dica s.
Ma forse ti accontenti e sai che di pi
Non avrai non cos facile ritrovarci ormai n lui
N altri mai ci ridaranno noi.
Mi fa male vederti innamorata... mi fa male di uno che cos mi fa male
Mi fa male che tu gli dica si.

A venit, a venit toamna!

''A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.
Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare.
A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.
Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare.''
Nichita Stanescu

E toamna!

In fiecare inceput de toamna, cand ziua se zoreste spre asfintit, vazduhul rasuna de larma voioasa a randunelelor. Iata-le, se pregatesc sa migreze departe, departe, acolo unde-i... cald si bine, iti spui. Si, intr-o buna zi, nu se mai aud, nu se mai vad. In absenta lor, natura iti pare deodata pustiita, stinghera. A venit toamna!, constati, abia atunci, cu regret...
...Imaginea toamnei poate fi zugravita in o mie si una de chipuri, anotimpul fiind predestinat nostalgiilor de tot felul. Fosnet de frunze cazute, evocand uitate amintiri; culori vii, patimase, in care pulseaza, infiorata, presimtirea mortii hibernale si care se sting incet, estompate de trecerea spre iarna; iubiri inabusite, tristeti, melancolie, nostalgii... si multe altele.
Cu regret, ne dam seama ca, iata, a mai trecut o vara. A fost o vara destul de linistita, am putea spune. Fara calamitati de proportii, fara mari tulburari, fara conflicte majore care sa ne ridice cota emotiilor negative, a resentimentelor. Cu calduri excesive, e drept, cu seceta si chiar cu inudatii; si totusi, o vara cuminte. Acum, ca a trecut, ne e dor de ea.
Trebuie totusi sa acceptam ca a venit toamna. Si sa gasim in aceasta motive de bucurie!
Da, toamna, anotimpul recoltelor bogate, cand constatam cat de generoasa poate fi natura, dar si cat de harnici au fost truditorii satelor. Anotimpul in care muscatura rebela a mustului tanar se ostoieste, prevestind inteleapta cumintenie a vinului vechi. Toamna, anotimpul cand, de-a lungul si de-a latul tarii, nuntile se tin lant, vesela zidire intru perpetuitate. Anotimpul in care copiilor nostri li se deschid iar portile iluminarii. Toamna... da, toamna...
Dar, veti zice probabil, fie vorba intre noi, toamna are si alte "culori", alte "izuri", mult mai sumbre, mai neplacute, ce ne invadeaza, alterandu-ne starile sufletesti, tonusul moral. E adevarat, motive de ingandurare si innegurare ar fi destule. Bunaoara, valul de scumpiri - benzina, metrou, posta, impulsuri telefonice, alimente - pe care l-a adus peste noi... vantul toamnei si care ne vor usura serios buzunarele. Ca sa nu mai vorbim de mult contestata a 13-a factura la intretinere... Care intretinere deja creste vertiginos incepand chiar din aceasta luna...
Dar, haideti sa nu mai fim atat de pesimisti! Poate ca lucrurile nu vor sta chiar atat de rau cum anticipam noi. Sau poate ca, vorba cantecului, vom trece noi si peste asta. Ce va fi va fi!
Pana una-alta, mai bine ne amintim celebra "lege" a lui Murphy: "Zambeste, maine poate fi mai rau!".
Haideti, oameni buni, sa ne bucuram de darurile toamnei! S-o privim doar ca pe un fermecator anotimp! Sa pornim hai-hui pe carari de munte, lasandu-ne privirile sa se scalde in betia de culori autumnale. Sau, cel putin, sa dam frau liber fanteziei, imaginandu-ne intinderile nesfarsite peste care se asterne acum vesmantul impestritat al toamnei.
Si sa privim cerul. Ah, cerul toamnei!... De un albastru ireal, in zilele senine, ori plumburiu si amenintator, cand vremea se incrunta a furtuna, cerul toamnei e intotdeauna fascinant, impresionant. Si atat de asemenea sufletului omenesc!...
Sa privim cerul, asadar! Cu admiratie si respect. Apoi sa ne intoarcem privirile spre noi insine. Si sa visam... Sa speram...

October, October

October, October
The summer is over
I'm going through changes
I see you again

It's so thought provoking
Emotion evoking
I can't turn around
I don't want to pretend

You stand in my way
With nothing to say
You think you're the world
I'm so lost without you
I'm sorry my friend
This is not the end
I'll do it without you
I'll do it again

October, October
The summer is over
I'm moving in circles
I'm trying to come in

It's my evolution
The only solution
The torment it's all that
I'm holding within

You stand in my way
With nothing to say
You think you're the world
I'm so lost without you
I'm sorry my friend
This is not the end
I'll do it without you
I'll do it again

You stand in my way
You've nothing to say
You think you're the world
I'm so lost without you
I'm sorry my friend
This is not the end
I'll do it without you
I'll do it again

Don't stand in my way
With nothing to say
And think you're the world
I'm so lost without you
I'm sorry my friend
This is not the end
I'll do it without you
I'll do it again

A venit toamna!

Toamna e anotimpul meu preferat… iubesc toamna cu zile călduţe în care îţi vine să te îndrăgosteşti, dar şi toamna rece, cu ploi şi mult gri, cu zile în care îţi vine să-ti pui ordine în gânduri, să te bagi sub pătură, să bei un ceai cald şi să citeşti… şi să nu existe telefoane, rude, prieteni şi nimeni să nu mai ştie de tine.
Nu ştiu de ce, dar din copilărie toamna mă simt renăscută, deşi ziua mea de naştere este în aprilie… de 38 ani încoace, toamna e timpul în care eu prind iar aripi, devin mai veselă, mai sociabilă...
De ce iubesc cel mai mult toamna? Pentru că iubesc frunzele colorate uscate (când eram copila le puneam pe perdele), frigul, soarele palid, dar îndrăzneţ, ploaia, pelerinele, zilele de octombrie, prima zi de şcoală, prietenii, pentru că într-o toamnă mi-am confirmat iubirea, pentru că toamna are personalitate, e capricioasă, ne pune să gândim, pentru că toamna şterge transpiraţia verii, pentru că are crizanteme şi must, pentru că-mi aminteşte de bunicii mei...
Aşadar, a venit, a venit toamna… acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu toamna ta…

Ploaia

Ploua, ploua si iar ploua... mi de tunete se rup in doua.....vai si lungi, dealuri si munti....se pierd in zare ca si soarele in noapte..... ma simt rea sau buna.....ma simt ca si un cor de pasari de pe luna....sunt frumoasa dar urata... sunt desteapta dar c-am proasta.....nu stiu ce sa fac sa simt....ma arunc pustie printre stele......ca si miesme printre miere.....nu stiu cum sa ma duc in viata......stiu ca e menirea mea sa traiesc in casa.....dar de ce sa stau aici..... sa nu ma duc si eu la stele.....sa colind printre ele.....sa visez zi si noapte.....sa ma arunc intr-un puf de soapte.....sa ma aline usurel.....ca un ursulet de plus.....floarea mea se usuca.....ca si mine in fiecare zii de munca...nu ma plang, nu am de ce......dar ma torturez in mine.....si ceilalti ma arunca de colo colo...tratandu-ma ca si pe un gunoi...sunt singura, asa sunt mereu.....am fost parasita de prietenii mei....nu mai am un rost aici...ar trebui sa plec spre cer.....sa simt caldura fericirii.....si sa nu ma pierd in negru.....ca si ploaie rece.....cea de acum....nu de afara..nu de acasa....nu e in el sau in ea....nu e in mama sau in tata.... e in mine si simt asta.....numai ploaia ma poate sprijinii...ea ma intelege....imi sopteste zi de zi.....ce sa fac cum sa ma comport....imi zice daca e rau sau bine....daca e frumos sau urat...nu mai gandesc eu....dar o las pe ea in locul meu....ea stie ce face si nu ma v-a parasii.....ca si fantasmele mele care au pierit.....acum ma rog la voi...la toti....nu urati, iubit....nu fiti mandrii, fiti optimisti....nu fiti rai in inima si afara....fiti buni ca si ploaia dinauntru.... ea e uda si c-am rece...dar e un bine pentru toti....si ne trece printre par...mana ei purtata de vant.....care adie usor....pe un vas plutitor...pe marea de sperante....

Iubirea este ca ploaia…

Iubirea este ca ploaia….unii sunt mereu pregatiti pentru ea, au intotdeauna umbrela la ei…altii sunt luati pe neasteptate…isi iau umbrela cu ei doar daca atunci cand ies din casa deja ploua.
Multi se intreaba cum iti dai seama ca ai intalnit persoana potrivita, cum poti sa stii daca ti-ai gasit jumatatea? Unii oameni nu stiu sa aiba relatii lungi, ci doar aventuri, pentru ca daca nu exista de la inceput acel sentiment nemaintalnit, acel feeling ca e “the one”, trec imediat la urmatoarea partida.
Altii au stiut sau au crezut ca au gasit persoana langa care vor sa stea si s-au oprit din cautari…acum sunt fericiti sau…nu. Dar mai sunt unii care au simtit iubirea, au stiut sigur ca aceea este persoana langa care vor sa se trezeasca, cu care sa rada, sa se plimbe, sa se bucure de fiecare clipa a vietii, sa se sprijine si sa-si construiasca viata impreuna…dar au dat gres, n-au stiut sa pretuiasca ce au, s-au speriat ca totul se intampla prea repede, ca este prea devreme…si au ramas singuri. Cativa din acesti oameni incearca sa-si recastige locul in inima persoanei iubite, altii asteapta momentul in care sa fie pregatiti sa iubeasca din nou, altii renunta realizand ce au pierdut…iar altii pot sa sufere o viata si sa-si distruga toata viata pentru acest esec.
Se spune ca iubirea adevarata, odata ce ai intalnit-o n-o vei putea uita vreodata. Poti sa iubesti din nou, poti sa fi fericit dar niciodata nu vei mai atinge acea limita, acel sentiment unic…existent pentru o singura persoana.
Cum poti sa-si dai seama ca ti-ai intalnit jumatatea?
Fiecare iubeste in felul lui, iar fiecare simte iubirea intr-un anume mod…toti aratam diferit ce simtim, o spunem diferit…dupa ce am inteles asta, putem sa intelegem si ce inseamna iubirea…
Nu trebuie sa asteptam ploaia, nu trebuie sa fugim de ea…trebuie doar sa traim…Ajunge doar o secunda pentru a ne da seama ca iubim…o privire, un zambet, o mangaiere, un sarut…o clipa pe care s-o traim…

Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...