Ploaia

Ploua, ploua si iar ploua... mi de tunete se rup in doua.....vai si lungi, dealuri si munti....se pierd in zare ca si soarele in noapte..... ma simt rea sau buna.....ma simt ca si un cor de pasari de pe luna....sunt frumoasa dar urata... sunt desteapta dar c-am proasta.....nu stiu ce sa fac sa simt....ma arunc pustie printre stele......ca si miesme printre miere.....nu stiu cum sa ma duc in viata......stiu ca e menirea mea sa traiesc in casa.....dar de ce sa stau aici..... sa nu ma duc si eu la stele.....sa colind printre ele.....sa visez zi si noapte.....sa ma arunc intr-un puf de soapte.....sa ma aline usurel.....ca un ursulet de plus.....floarea mea se usuca.....ca si mine in fiecare zii de munca...nu ma plang, nu am de ce......dar ma torturez in mine.....si ceilalti ma arunca de colo colo...tratandu-ma ca si pe un gunoi...sunt singura, asa sunt mereu.....am fost parasita de prietenii mei....nu mai am un rost aici...ar trebui sa plec spre cer.....sa simt caldura fericirii.....si sa nu ma pierd in negru.....ca si ploaie rece.....cea de acum....nu de afara..nu de acasa....nu e in el sau in ea....nu e in mama sau in tata.... e in mine si simt asta.....numai ploaia ma poate sprijinii...ea ma intelege....imi sopteste zi de zi.....ce sa fac cum sa ma comport....imi zice daca e rau sau bine....daca e frumos sau urat...nu mai gandesc eu....dar o las pe ea in locul meu....ea stie ce face si nu ma v-a parasii.....ca si fantasmele mele care au pierit.....acum ma rog la voi...la toti....nu urati, iubit....nu fiti mandrii, fiti optimisti....nu fiti rai in inima si afara....fiti buni ca si ploaia dinauntru.... ea e uda si c-am rece...dar e un bine pentru toti....si ne trece printre par...mana ei purtata de vant.....care adie usor....pe un vas plutitor...pe marea de sperante....